E adevarat ca mult timp am tacut aici…
Dar uite mai e un picuţ, doar citeva ore şi vine luna femeilor. Da, aţi citit bine, nu vă mai frecaţi la ochi. Avem şi noi dreptul să ne simţim speciale, iubite, răsfăţate, 31 de zile, una după alta, în direct şi în reluare. Să faceţi bine să ne cumpăraţi flori de primăvară, să ne distraţi pe la petreceri, să ne cumpăraţi mici atenţii (sau mari, după caz), să ne faceţi complimente, să ne îmbrăţişaţi, să ne duceţi la câte un film, să ne scoateţi la o plimbare. Şi toate, dragii noştri prieteni, iubiţi, soţi, să culmineze cu o declaraţie aşa cum numai noi, femeile deosebite din viaţa voastră, merităm pe deplin. Pentru că şi noi, la rândul nostru, vă iubim şi vă facem toate poftele… în restul de 334 de zile din an. Hai, spor la treabă!
Vine….luna femeilor
O altfel de femeie
Poate ma credeti naiva…poate deplasata, dar eu cred in aceasta femeie, Carmen Harra.Am citit si cartile ei, am incercat sa o prind si la Tv, si vreau sa spun ca tot ce spune e mustos de Interesant!
daca ai rabdare cunoaste acum o altfel de Femeie,Carmen Harra.
Sunt inca multe parti…cauta-le si aculta… poate gindirea ta se va schimba!
Rece şi cald
În casă la mine era cam frig. Sau poate sunt eu mult prea friguroasă. Şi în timp ce mă băgam aseara sub pătură, mi-am dat seama cît de repede se schimbă gîndurile cînd treci de la frig la cald. Cînd mi-e frig am griji şi probleme şi mă gîndesc că poate ar trebui să fiu mai responsabilă şi lucrurile importante din capul meu se preschimbă în nişte uriaşi care ameninţă să mă strivească. Şi dupa ce dîrdîi un pic şi mă încălzesc, totul se intoarce invers şi universul se micşorează, e bine şi, cel mai important, încep să ştiu că totul o să fie bine şi cu gîndurile astea bune în cap adorm făra griji şi visez frumos, iar dimineata nu mă trezesc încruntată, ceea ce e o mare realizare în epoca aceasta!
Şi vouă vă doresc gînduri calde ….
Pîna la o nouă citire!
Să aveţi să avem
Primele rînduri din noul an trebuie să fie optimiste. Precum anul. Stările bune să ia locul celor rele, mai încet sau mai repede.
Prin urmare să ne facem datoria: să scriem optimist, pentru a antrena şi fapte optimiste. Încurajatoare. Plăcute. Bune. De folos sufletului. Să ne bucurăm, aşadar… pentru noul an, pentru că avem viaţă, da, pentru că am descoperit că încă putem iubi, deşi cu ceva luni în urmă ni se părea aproape imposibil… să fim deschişi, încrezători…în ceea ce simţim şi iubim. Să avem sufletul deschis ca o carte ce abia aşteaptă a fi nu doar răsfoită, ci mai mult… citită cu atenţie. Şi cu dragoste blîndă. Să ieşim din captivitatea întunecată a gândurilor negre, pesimiste, să ne zbatem să ieşim la liman. Că prea ne-am înecat, mulţi dintre noi, îndelung în dureri… în suferinţe, în inimi căzute pe caldarîmul străin şi rece al unor “iubiri”, spun unii, strict virtuale. Al duşmăniei adesea. De neînţeles.
Cum se spunea?! Ah, da: “să aveţi un an (mai) bun, cu bucurii şi împliniri şi tot ce vă doriţi!” Sună bine, nu? Da, sună… Păi atunci, să aveţi! Să avem.
Emoţie Albă!
Uite că gîndurile mele şi-au găsit căsuţă nouă, pe care unii dintre voi o cunoaşteţi deja, iar alţii, poate că le veţi găsi acum.
E miez de decembrie, şi încă nu avem zăpadă din belşug. Eu gata, deja m-am săturat să îngheţ degeaba fără să simt spirit de iarnă şi sărbătoare. Vreau să ningă, să zăresc copaci ce stau să se rupă de greutatea albului, câini care zburdă îngropați în strat până la jumătate.Să mai văd în curtea mea încă odată o babă de zăpadă imensă, cu ţîţe. Vreau să stau la geam şi să privesc cu o ceaşcă în mîna micuţii îmbujoraţi ce au 2 kile de gheaţă pe pantaloni şi duc din urma lor o sanie mai mare ca ei încît la fiecare 2 paşi cad cu nasul în zăpadă, se scoală şi maaaaaai departe….
dar cred că pînă atunci mai ascult colinde, mă pregătesc să-mi împodobesc şi braduţul…şi poate …………..ninge!
Nu sunt bani
O altfel de realitate, IN VERSURI!
Vezi un bloc cu 5 nivele
Stă aşa de cîţiva ani,
Fără cărămizi în ele,
Nimeni nu-l va termina,
Zică-se că NU SUNT BANI!
Iese multă lume-n stradă,
Tare-s mulţi, sunt fără număr,
Oameni mici şi oameni mari,
Vor de muncă vor salarii,
Guvernanţii…..NU AU BANI!
Este linişte în clasă,
Tac în frig micii şcolari,
N-au nici cărţi şi nici caiete,
Căci părinţii…NU AU BANI!!!
Primăria este plină,
Mulţi bătrîni pensionari,
Ei vor banii pe căldură
Dar Primarul…N-ARE BANI!
Trenul se opreşte brusc,
În cîmpia nesfîrşită,
Iar în jur numai jandarmi,
Călătorii n-au bilete,
Şi se scuză că….N-AU BANI!
În uşă la magazine,
Cerşetori mai mici, mai mari,
Stau cu mîinile întinse,
Căci sărmanii…NU AU BANI!
Iaaaatttăăăăă PARLAMENTUL Mare!
Vin aleşii noştri dragi,
În luxoase limuzine,
Au cojoace îmblănite,
Şi căciuli din astrahani,
Cu mîinile-n buzunare,
Ei n-au grijă……
EI AU BANI!!!!
Azi tinerii…
Nu, nu m-am trezit abia acum să realizez asta, m-am trezit abia acu să scriu despre asta. Tinerii din zilele noastre nu mai aşteaptă Crăciunul şi sărbătorile de iarnă pentru a simţi atmosfera acestora, pentru a respira aerul rece mirositor a brad, pentru a asculta copiii colindând, pentru a mânca friptură de porc făcută de mama, pentru a se bucura de sosirea noului an şi de a-şi pune tot felul de dorinţe pentru ce va fi mai departe sau pentru a trimite felicitări celor apropiaţi, nu, nidecum, foarte rar găseşti asta. Astăzi toţi tinerii aşteaptă să scape de şcoală/studii şi să aibă destul timp pentru… băutură şi panaramă.
La muncă, derbedei, că trece anul
MARŞ DE ADIO
La muncă, derbedei, că trece anul /şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul.
Făceaţi pe democraţii cei cucernici, /Cristosul mamii voastre de nemernici.
Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine /şi-apoi convingeţi-vă că e bine.
C-aţi luat o ţară de mai mare dragul /şi i-aţi distrus averile şi steagul.
S-ajungem colonia de ocară /care-şi va cere scuze în maghiară.
Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi, /aţi desfiinţat uzine , câmpuri , fabrici.
Şi, prin vânzări de ţară infernale, /aţi omorât cu voia animale.
La greul greu care mereu ne-ncearcă, /răspundeţi cu un greu de moarte, parcă.
De unde sunteţi, mă, din ce găoace ,/ cum v-au putut părinţii voştri face ?
Ce condimente le-au picat în spermă / de e trădarea voastră-atât de fermă ?
Aţi pus nenorocita voastră labă / pe-această tristă ţară basarabă.
Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul / s-o faceţi curva voastră de serviciu.
Mimaţi respectul pentru cele sfinte, /dar vindeţi şi pământuri şi morminte.
Aţi inventat examene severe, / supunere poporului spre-a-i cere.
Şi toată zbaterea a fost degeaba / că-n nas mai marii v-au închis taraba.
Minciuna voastră v-a adus pe scenă, / actori într-o politică obscenă.
Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară , / ia cereţi-vă ,puţintel, afară.
Decât să vă trimită ţara noastră , / mai bine mergeţi voi în mama voastră.
Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară, / şi nu albanizaţi această ţară .
Băgaţi viteză, că vă trece anul / şi s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul.
Şi ce vă pot eu spune la plecare / decât lozinca lui Fănuş cel mare :
Nenorociţilor, se rupe şnurul,
„La muncă, la bătut ţăruşi cu curul !”
Adrian Păunescu (6 iunie 1997, Dăbuleni)
Surpriză….
Sunt în măsură să vă mărturisesc, iată, că voi fi mămică! Este impresionant. E ca un fruct delicios. Este cea mai mare binecuvantare, cadoul cel mai minunat pe care l-am primit în toata viaţa mea. Pentru că, oricît ai citi despre acest lucru, oricît ţi-ar povesti părinţii, prietenii, surorile, nu înţelegi măreţia acestui eveniment. Pînă cînd nu trăieşti acest sentiment, nu ai cum să-l inţelegi.
Este o fericire completa, totală.
Mulţumesc lui dumnezeu,şi nu în ultimul Soţului Meu!!!
Nobllessa 